Am tot scris despre… nescriere. Și totuși ceva m-a făcut mereu să mă întorc. Sunt însă momente în care ai vrea să nu te știe nimeni, să-nchizi ușița inimii și să rămâi doar cu tine. Nici sufletul, nici cuvintele să nu-ți fie răscolite de alți ochi.
Se spune că oamenii se poartă cu noi așa cum le permitem să se poarte. Am avut mereu dubii în legătură cu asta. Pe de altă parte, poate fi ceva adevăr…
Ce voiam să spun? În perioadele în care veți găsi blogul închis, va fi așa pentru că nu scriu.
Sâmburi 
Numai să nu pierzi cheia…
ApreciazăApreciază
I-ar păsa cuiva dacă aș pierde-o? Hm…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Consideră că te-am tras de codiţe pentru ce-ai spus. 😉
ApreciazăApreciază
‘Noroc’ că am părul scurt…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…metaphorically speaking. Da’ ştiai asta.:)
ApreciazăApreciază
Eu cred ca doar tu esti cea care decizi cand si cum vei posta pe blog. Nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul sa-ti sugereze ceva. Totul este despre ceea ce si cum simti sa faci…
E parerea mea, poate gresesc ….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Sticri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De data asta voi tăcea, pentru că…
Știu sigur că, atunci când vei simți, vei reveni cu un text, cu un gând, poate doar cu un cuvânt, dar în care sigur vei aduna multe.
Îți doresc să ai o săptămână minunată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mugur. Cu sănătate să fie pentru noi toți…
ApreciazăApreciat de 1 persoană